- Câte povești s-au terminat să-nceapă
Cu alt "a fost odată ca-n povești..."?
Hai, să-ți arăt că lumea o să-ncapă
În fericirea de-a simți că ești

Prezent în gândul meu când dimineața
Mănâncă jar... și-atunci pe-un alt tărâm
Pot alerga să risipesc din ceața
Prin care mergi. Adhoc să hotărâm

Să-ncălecăm pe șei de vânt, iubire,
Poveștile-s eterne, ia un loc
Să-ți pun în mâini un gram de fericire
Și-o să-nțelegi și tu că nu mă joc.

- Nu punem punct, doar virgula-i prezentă
În fiecare basm, pân’ la sfârșit,
Povestea noastră are o amprentă
La fel ca-n eden fructul cel oprit.

"Și s-au iubit până la bătrânețe..."
E un final pe care noi nu-l știm
Că ne-am găsit demult, letopisețe
Au prevestit de veacuri că iubim

Așa cum numai în povești se-ntâmplă,
În alte locuri nu mai poți afla,
Ascultă, deci, cu mâinile la tâmplă
Iubirea... și-am încălecat pe-o șa...

Liliana Trif & Ioan Grigoraș