S-a stricat mașina!
În mijlocul câmpului a murit.
Nu înțeleg, cum?
Am schimbat totul,
plăcuțe de frână,
ferodoul,
ambreajul,
bascula.
Tot ce a rămas original este caroseria!
Și împingem la ea,
diavolul ce iese din gură,
nu mișcă mașina.
Câmpul e gol,
nu trece nimeni să ne ajute,
ei știu că e moartă sau poate nu vor să își strice mașina.
Mortul este al nostru,
blocat intre două puncte.
Cu un cric vechi ridic mașina,
cu o cheie veche o desfac.
Împraștii mațele ei,
cabluri și cilindre,
un electromotor ce nu mai merge.
Nu mai există scânteie,
nici presiune, nici un motiv de a merge mai departe.
A murit și dintr-un egoism profund m-a lăsat în drum.
Singur stau lângă o carcasă,
fără viață, fără gând
singur cu o rablă cazută.