ploaia tropotește sus pe acoperiș
cântă să se audă în întreaga zare
arborii se fericesc nu stau pieziș
în fața averselor ce cad amețitoare.

copiii se joacă uzi până la piele
căci ploaia este caldă, diafană
se-ntrec în lupte cu arcuri de nuiele
în nucul fericit se-ascunde-o coțofană.

șiroaie repezi se scurg pe trotuare
strada e inundată canalu-i înfundat
edilii dau din umăr cu mâini în buzunare
nu au făcut nimic bun de aplaudat.

dar ploaia de vară aduce desfătare
pentru pomi și flori ce s-au înfometat.