- Noi doi am fost o treaptă spre niciunde
Cu poticniri de sensuri și-ntrebări,
Lumina din potir ne poate-ascunde
În întuneric fără remușcări.

La capătul de sus al inocenței,
Copii stelari țintind spre orizont,
Am căutat esența existenței
Și am luptat cu demonii pe front.

Atât aplomb și-atâta nebunie,
Curajul de-a-ncerca să reclădim
Din eșafod o altă temelie
Pe care n-avem dreptul să murim.

- Noi doi suntem legați de-un fir albastru
Desprins din vers, deloc întâmplător.
Am sprijinit tot cerul pe-un pilastru
Să fie mai aproape când mi-e dor

De lumea-n care locuiești, femeie...
Războaie s-or mai duce, însă eu
Capitulez sau lupt pentr-o idee,
Nu-s nici zelot, nici nu devin ateu,

Dar cred în fericirea mea cu tine,
Și am curaj de-a creiona sublim
Un vis tabu ce știu că-mi aparține,
De-aceea n-avem dreptul să murim.

Liliana Trif & Ioan Grigoraș