De câteva dimineți încoace
pe când soarele căscând se ridică-n capul oaselor
un cuc
cocoțat în teiul din fereastră
depune chezășie pe un ton blajin
că de data asta
primăvara nu se mai dă dusă

însă mai deunăzi
iarna a înviat
martore ale învierii
dintre florile de tei încărunțite înainte de vreme
zgribulite gureșe vrăbii
nu se încred în cuvântu-i
și sporovăie neîncetat
despre patimile pe care le-au îndurat.