Ani la rând
te-am avut de-a dreapta mea
pasionat de cărțile lui Frank Herbert
te priveam ca pe o stea dintr-un alt sistem solar
de a cărei existență știam doar eu
prin hubloul lumii mele
te atingeam din când în când
atunci când îți ceream un creion ori radiera

câți ani lumină să fi trecut de atunci
câte stele să se fi stins
până ieri când te-am zărit peste drum
prin traficul infernal al orelor de vârf
prin tot acel furnicar umanoid
care pentru o secundă s-a oprit
o secundă doar
atât cât să ne zâmbim
înainte să ne înghită în vortexul lui
aruncându-ne pe trotuare aflate parcă în alte galaxii

acum
bătând la pas în lung și-n lat
colțul meu de trotuar
cu o filă ruptă din caiet în mână
te aștept să treci
întrebându-mă
dacă mai știu confecționa un avion.