- Þi-am dat cândva o jumătate plină
Din cana mea pe jumătate goală
Să poți gusta a cerului lumină,
Să-ți pot așterne sufletul pe-o coală.

Trezește-te, iubire, hibernarea
Ne-apropie prea mult de-apocalipsa,
Nu pot striga, dar de-mi auzi chemarea
Dă-mi mâna și-o să fim piesa lipsă

Din puzzle-ul murdar al aroganței
Unde se-mpart puterile planetei,
Ieri poposeam pe pragul ignoranței,
Azi decolăm pe spatele cometei.

- Mai dă-mi un strop să completez paharul
Cu soarele ce-ți curge printre gene
Să pot simți pe gura mea nectarul
Culorilor din trup, apoi așterne

Un fulg de nea în palma depărtării
Să o topim ca sarea în bucate,
Când valurile plâng în largul mării
Și tu mă prinzi în slove fermecate.

Din labirintul foamei de cuvinte
Să ignorăm comete trecătoare,
Dar să-mbrăcăm povestea cu veșminte
Țesute fin din lacrimă de floare.

Liliana Trif & Ioan Grigoraș