Să m-aștepți, iubito, când se lasă seara,
Voi veni spre tine ca un vânt tomnatic,
Obosit de munții care umplu zarea,
Florilor din tine să le fiu ostatic.

Albul pielii tale, cu mișcări feline,
Să se-ntindă leneș peste așternuturi,
Voi avea eu grijă, curbele-ți ondine
Să le-acopăr, tandru, numai cu săruturi.

Am să-ți mușc genunchiul... Sânul cel obraznic
Îl voi face-n palmă să se cumințească;
Celuilalt, iubito, jur să-i fiu duhovnic
Și-am să-l rog, în șoaptă, să se spovedească.

Vom vorbi în braille cum ne place nouă,
N-au decât să zboare spre înalt cocorii,
Să dea marea-n clocot, iarba să dea-n rouă...
De nisip să-și umple gura trecătorii.