agonia
romana

v3
 

Agonia - Ateliere Artistice | Reguli | Mission Contact | Înscrie-te
poezii poezii poezii poezii poezii
poezii
armana Poezii, Poezie deutsch Poezii, Poezie english Poezii, Poezie espanol Poezii, Poezie francais Poezii, Poezie italiano Poezii, Poezie japanese Poezii, Poezie portugues Poezii, Poezie romana Poezii, Poezie russkaia Poezii, Poezie

Articol Comunităţi Concurs Eseu Multimedia Personale Poezie Presa Proză Citate Scenariu Special Tehnica Literara

Poezii Romnesti - Romanian Poetry

poezii


 

Texte de acelaşi autor


Traduceri ale acestui text
0

 Comentariile membrilor


print e-mail
Vizionări: 1384 .



întâlnirea
poezie [ ]

- - - - - - - - - - - - - - - - - - - - - - - - -
de [Paul_Gabriel_Sandu ]

2016-10-28  |     | 



a murit, așa mi-a spus
și m-a împins înăuntru
am trecut pragul de lemn fără să fiu curios
așteptând numai ca promisiunea lui să se împlinească
așa cum aștepți să vină cineva
îmi amintesc întunericul verzui
care emana din trupul ei mic,
înghesuit între perne, nemișcat,
de moartă.
am privit-o așteptând să se trezească.
nu știam să privesc altfel
mâna ei era rece ca de obicei și subțire
buzele îi erau strânse ca și când
un zâmbet scăpase printre ele
chiar înainte să intru în cameră
și-a dat sufletul, a șoptit cineva din colțul camerei
și eu atunci am întrebat: cui?
era întuneric și frig –
stăteam lângă ea fără să vorbesc
m-am gândit c-ar fi bine să plâng
nu știu, mi-au trecut o groază de lucruri prin cap
nici nu mai știu când am ieșit de acolo.
au trecut mai mulți ani fără să mă gândesc la ea
într-o vară m-am întors de-afară
după o zi întreagă de hoinărit
în care n-am lăsat nimic nefăcut
și într-o secundă, cât m-am privit în oglidă,
nu știu de ce, am înțeles:
am înțeles că ziua aia trecuse
și că niciodată nu va mai veni înapoi;
așa cum și vara va trece,
urmată de alte veri,
de alți ani,
am înțeles că toate lucrurile astea
mi se vor întâmpla mie,
că orice aș face nu pot să păstrez nimic,
oricât de frumos ar fi
că mâine, ca și azi, mă voi privi în oglindă
cu aceeași neputință
că niciodată nu mă voi mai putea bucura deplin
ca până atunci
și în clipa aia, privindu-mă în oglindă
i-am văzut chipul îngropat în pernă
greu ca și când ar fi purtat un nimb de plumb
și am plâns.

.  |










 
poezii poezii poezii poezii poezii poezii
poezii
poezii Casa Literaturii, poeziei şi culturii. Scrie şi savurează articole, eseuri, proză, poezie clasică şi concursuri. poezii
poezii
poezii  Căutare  Agonia - Ateliere Artistice  

Reproducerea oricăror materiale din site fără permisiunea noastră este strict interzisă.
Copyright 1999-2003. Agonia.Net

E-mail | Politică de publicare şi confidenţialitate

Top Site-uri Cultura - Join the Cultural Topsites!