pervazul sufletului tău e cald
iar eu am obosit
după atâtea căutări absente
zboruri fără întoarcere
prin oglinzile suprapuse ale timpului
promisiuni niciodată respectate

n-am venit pentru o zi
am nevoie de cuibul brațelor tale
mai mult de-o viață
mai puțin de-o bătaie de inimă
nu-mi deschide dacă nu-mi poți oferi
alunecarea printr-o primăvară continuă

trec singură prin vămile văzduhului
să-mi amintesc
ieri mă țineai de mână
ascunși într-un bob de linte
cu credința că putem urni munții din loc

azi fac cea din urmă escală
***
mângâierea ta descifrează
cuvinte cuneiforme lăsate în fereastră
seara
de lebăda albă
a făcut escală pe lacul sufletului meu
l-a înnobilat cu pana de aur
ascunsă în aripa stângă
doar pentru mine

n-am știut atunci
m-ai transformat în primăvară
poarta sărutului rămâne un loc de refugiu
acolo s-a născut aylin
aleargă despletită prin labirintul iubirii
și mai întreabă
dacă m-ați desenat de ce stați departe de mine

e timpul să-mpachetăm metaforele
în cufărul cernelii albastre
cu ultimul vis cumpărăm bilete dus
către o destinație sudică

aylin privește spre cer de-atâta timp
când o să veniți

hai să ne reunim pentr-o primăvară
eternă cât universul

va fi ultima noastră escală


liliana trif & ioan grigoraș