Întâi a fost acoperișul
Tărâm sălbatic al iubirii,
În urma lui zăcea tufișul
Cel guvernat de legea firii...
Totu-i puf, numai puf
Mustățile-s pămătuf,
Și așteaptă doar o umbră.
Te alerg și nu te cred,
Poate mâine mă dezleg
Și vânez iepuri de tundră.
Plec decis către noi
Nu am pana de război,
Însă tu ți-ai luat deja un scut
Eu știam și credeam
Că mai am speranțe-n geam
Dar știi, geamul meu e mut!
Vino aici! Garda jos!
Eu nu mă mai tem de tine...
Vin din rai, cu alai
Să-ți șoptească îngeri, vai!
Iar apoi, rămâi cu mine.
Te ascunzi printre pomi
Vrei să pleci dar totuși dormi
Nu mai vreau să schimb destine!
Ochi de somn, am fost domn
De-mi dai vise vreau să dorm,
În cetatea cu ruine...
Te-am vânat, m-ai rănit
Nu mai am doi peri în coadă!
Ai plecat, am găsit,
Tot ce universul vrea să vadă.
Pașii moi mă aduc,
Sub culcușul tău de nuc
Frunzele îmi sunt mesager
Port cu grijă doar un spin,
De nu vrei ca eu să vin
Însă sub mustăți eu sper..