tu ești cel mai sofisticat meniu
pe care l-am încercat
nu știu dacă îmi place să te savurez în zori
un croissant care-mi îndulcește dimineața
dar micul dejun este amar fără zâmbetul tău
cofeina îmi dilată pupilele
niciodată suficient încât să renunț
la mierea în care-mi înmoi inelarul
pentru a-ți desena pe buze îndrăzneala

prânzul e o masă lipsită de caracter
peste care sar adesea
cu gândul la seara
care-mi servește fantezia la pat
pe măsuța de abanos

la cină
aroma ta mi se impregnează în carne
închin în cinstea delirului un pahar de sauvignon blanc
argintăria e în sertar
dar niciodată nu știu ce tacâmuri să aleg
fericirea se poate gusta doar cu lingurița
mi-ai spus cândva
așa că ne vom dărui această noapte
fără notă de plată
***
micul dejun îl servesc la toarta sânului tău
îmi place dulce-amărui
cu lapte condensat
să-mi ardă toate sinapsele
rămase întregi după o noapte furibundă

cât de flămând sunt
știu că dintre toate mesele
cea din zori este capitală

vreau bufet suedez
să-mi aleg ce și cât vreau
așa pe nepusă masă
la botul calului
ca-n filmele americane cu Clark Gable
purtat pe aripile vântului indecent de fierbinte

la prânz te doresc îmbrăcată în frișcă
în decolteu un strop de coniac franțuzesc
o guriță în formă de fragă
glazurată cu ciocolată amăruie
să-mi fie sete de tine toată ziua

cina o dedic lupului singuratic
ferecat în arterele ce pulsează obraznic în pieptul meu
ca Etna
urlând turbat la lună
când îți devorează brațele
să semeni cu imaginea ta de la Luvru

liliana trif & ioan grigoraș