Suferința circulând bezmetic a accidentat un orb,
Însetat, din lumina ce vrea să-și vândă veșnicia sorb,
O siderare blochează întâmplarea înainte să se nască,
Somnul, cu maxilarele realului, într-o viață anostă cască.

Însetat, din lumina ce vrea să-și vândă veșnicia sorb,
Pe un umăr, mi-a dezfoliat o aluniță de pe piele un corb,
Realitatea s-a imprimat pe retine,
Și, străbătând plictisul, s-a pliat peste rutine.

O siderare blochează întâmplarea înainte să se nască,
Spre zenit încearcă să zboare o întrebare firească,
Însă și-a uitat aripile în sertar,
Și este prinsă de un răspuns în insectar.

Somnul, cu maxilarele realului, într-o viață anostă cască,
Alertul merge pe un drum cu gropi cu viteză fără cască,
Somnul diurn îmi scoate din subconștient puzderie de idei,
Pe care le modelez și le dau forma unor zei.

Somnul, cu maxilarele realului, într-o viață anostă cască,
O siderare blochează întâmplarea înainte să se nască,
Însetat, din lumina ce vrea să-și vândă veșnicia sorb,
Suferința circulând bezmetic a accidentat un orb.