Arcanu poate nici nu a fost
l-a inventat un copil solitar care
clădea din cioburi de sticlă palate pentru furnici

Geza bácsi este desigur o nălucire îngenuncheată
în fața păstrăvilor-curcubeu
așa pătimaș cum știa el să se roage și să înjure
pe limba lui
nu putea nimeni s-o facă
probabil am visat acea dimineață când
am eliberat din cutia de vaselină
toți cosașii amputați
credeam că rădăcinilor din care creștea încet libertatea
le este suficientă dorința
nici cosașii nici unchiul nu mi-au mulțumit
câtă lipsă de educație

nici Ilona néni nu a fost reală
cu părul împletit ca o cunună de grâu
mirosea a levănțică a săpun de casă în urma ei
și atunci când am supărat-o cu bobocii de rață
păpădiile mele înotătoare în acea bulboană de primăvară
i-am dus la scăldat și duși au fost

bocșele sunt tot un zvâcnet de vis
atunci de ce îmi înțeapă nările uneori
acolo și-a ars Mozsi piciorul până la os
precum mă mistui eu sub pocruț de cuvinte uscate
în mangal de uitare

la Arcanu amintirile mi-au fost luate cu arcanul
și mi s-a făcut dintr-odată atâta dor de mine