frumos tu mergi prin ea
cu pași involuntari tiptili
care ție ți se potrivesc
și astfel ea își află loc
mai aproape de pielea ta
apoi tot pătrunde în tine
intră începe și crește
și tu nu îi poți face nimic
ești o prințesă a durerii
trăiești mecanic din reflex
în același fel la fel

așa înaintezi doar simțuri fără
să mai poți fi nimic altceva
ești tot mai puțină înceată
mai dezlânată și mată
până ce a ei cu totul devii
până ce nu-ți mai aparții deloc
și deloc nu mai contează visele tale
ai fost invadată 100% cucerită
total molecular nici în cea mai
frumoasă îndrăgostire a ta nu
s-a întâmplat așa ceva

da încă un sfârșit abisal de
aici înainte decât orice cuvinte
decât orice artă
clopotele sunt auzite acum
doar de mine și ceilalți
tu deja ai plecat pe acel pod
ce-și ține în gură propria lună
trupul tău o iubită humă iar
eu geamănul din depărtare
pot doar semne să fac
plimbându-mă cu umbra dăruită de tine