Sufocat de semeni
blestemi planeta suprapopulată
sictirit de bombeurile ce te calcă pe bătătură
ori de mâna ce ți se așază prietenește pe umăr
strigi din toți rărunchii
că ai nevoie de aer să respiri
te închizi în casă
visându-te în creier de munte
și inspiri cu nesaț
până ce încet încet
aerul din cameră devine irespirabil
și inima tresaltă
amagită de iluzia unei bătăi în poartă.