ți-ai luat picăturile
întrebi sorbind din cafea
încheie-mi ziua asta la spate
nu ajung la fermoar
da le-am luat spun absent
de ce pui ziua asta noroasă pe tine
măcar ia pantofii aceștia din petale roșii
ai uitat azi e ultima ta zi
a mea întreb și un rău urcă prin tălpi
până la inimă strângând-o
ai întrebat în ziua când m-ai surprins
turnându-ți picăturile în cafea
ai întrebat surâzând ,,cât mai am?"
șase luni am răspuns
azi sunt șase luni
șase luni de când le iei singur
neîntrebat netulburat fericit
au trecut repede zâmbesc
și unde vei pleca acum
poți să îmi spui mi-ai promis
nu voi pleca mă voi întoarce
acolo unde mă aștepți deja

un vis bătu prin preajmă schilodit
scheunând dintr-o singură aripă