motiv pentru care în fiecare zi i se aduceau oglinzi din ce în ce mai mici
unde reușea să își ascundă cât de cât
ultimele minute de frumusețe ideală
unde începea să devină de nerecunoscut
de nemulțumit
prevestind din tot sufletul temnițele de care alții
mult mai bolnavi decât el
aveau atâta nevoie

ca un depravat privesc spre bucuriile șobolanilor
de a se plimba fără niciun dumnezeu
la suprafața pământului
privesc și râd nebunește în locul vostru
voi cei care mă citiți în fiecare zi cum mă dăruiesc pe bonuri
tuturor vouă
cei care de atâta bine
ați început deja să vă pierdeți mințile printre rozătoare
privesc
râd
și îmi simt mâinile murdare de atâta râs
îmi simt cerul gurii uscat ca o nepăsare pe care restul lumii
o intitulează deșert

privesc atât de mult
până când mă transform într-un singur dumnezeu
iar cel mai disprețuitor dintre voi
vine și sparge oglinda