E ciudat cum mai rămâne
In adâncurile mintii
Învelind, pulsând in valuri
Cheag fierbinte al iubirii

Cum se-ntinde pe sub pielea,
Deschizând petale netezi
Strânge gat, pătrunde-n sfârcuri
Taie sânii, muste-a mierea

Se ridica sus, spre lacrimi
Se coboară jos, spre geamăt
Strânge-n brațe, vrea sa moara
Spune-mi, când o sa dispară?
Să dispară poate, oare,
Partea sufletului, sânge,
Nesimțitul dor, ce doare,
Resimțitul dor, ce plânge?...

Dor, ce-mi este răsuflare
Chin, ce-aduce fericire
E al meu, imens ca mare,
Templu meu - a mea iubire!