îți simt uneori pașii
cum lunecă pe ferestrele sufletului meu
ca-ntr-un tablou cu abisuri albastre
în care ai lăsat căluții de mare să viseze
primăveri terestre

peste tot se leagănă
gustul sărat al depărtării
și parfumul tău
elixirul zilelor toride și-al nopților
când rătăcești prin labirinturile
unei inimi însetate
de prima lacrimă limpede
ca un fulg de rouă

simt uneori pașii tăi
cum pictează amurgul de pe un țărm îndepărtat
în timp ce eu pregătesc alt răsărit
și rătăcesc alături de umbra unui vis
în care am început să cred
asemeni lui Columb

poate într-o zi voi redescoperi America