mă uit cum frica înghite calea ferată
și cum scuipă piroane
ca pe niște coji de semințe
pe străzi
nu-i joc ci doar teroarea de dupăamiază
undeva pe la cinci cinci și jumătate
timp greșit prelins din ceasul de fier
trăgătorul miop își numără mai întâi
gloanțele apoi își aprinde tremurând
un chiștoc ghemotoc dobitoc sărăntoc

femei în travaliu pe șină stingher
stau câte două la traversă
Doamne cât mister
ca într-o stare de șoc stare bulversă
nici nu-ți vine să crezi
cum își despletesc ele părul
una la alta
și cum își numără monezile
la fiecare trecere de tren
cad barierele ca spicele
una după alta într-un elan pervers
și trec cirezi de ugere întregi
spre abatorul de sticlă gri și fier

la mine în poartă
cineva a aruncat o pisică pătată
apoi una tigrată alta timbrată
și trec pe sub ele un popă răscopt
și calea ferată strânsă într-un coc
pișicher
împletită duios de bravul picher
ca un fascicul de curbe de șolduri sau sâni
mai trec și ofițeri cu gât alungit cu umerii bruni
cu ochii înăspriți hulpavi și hapsâni
cumva între cer și polată
încearcă de zor să fure toată
calea ferată de la mine din poartă