când te ating
cu aripa unui gând
simt cai înaripați
alergând
pe fiecare meridian
din corpul acesta
plin de parfumul tău
de parcă le-a pus cineva
la micul dejun
mescalină în tava cu jar

mă îmbăt cu tine
de câte ori te respir
sau las amintirea
să-mi învelească
trupul acoperit
de umbra degetelor tale lungi
aprinse spre vârfuri

uneori
îmi doresc
să evadăm din infern
(iadul e lumea din jur
un creuzet în care suntem compuși
și descompuși în mii de particule)
să ne-mbarcăm pe titanic
spre tropice
să ne iubim pe un recif

dacă vom naufragia
insula lui robinson ne-așteaptă
să punem temelia altui eden
unde n-o să ne poată ispiti șarpele
cu fructul oprit
suntem atât de necesari
și de interziși
unul pentru celălalt

să facem dragoste pe un atol
ar da sens vieții mele
însetate de absolutul unui răsărit
în largul libertății noastre

cât te respir mai sper