aș curge uneori ca un meridian
flămând de arcul picurat din compasul sufletului tău
în acolada inimii mele însetate
de roua dimineților cu parfum de vivaldi

cuprins de nostalgia primului sărut
aș alerga prin reverul ce dezvelește
poteca dintre sânul stâng și cel din emisfera opusă
să-mi colorez fiecare tiv al buzelor dezbrăcate
cu nuanțele rubinului enigmatic
ascuns dincolo de portjartierele ultimului macaz

dac-aș muri m-aș întoarce ca un melc
pe urmele tatuate cu delirul unei nopți de primăvară
și m-aș lăsa copleșit de cântecul sirenei
scufundându-mă iar și iar
în edenul nemuririi noastre
să ne contopim
pentru eternitate
cu fiecare clipă pătimașă și oarbă