despre omul care îi ciocănea în ușă
în fiecare dimineață pe la ora 5
pentru un pahar gol
credea că este un cetățean cu o meserie liberală
de înălțimea mea
care într-un fel sau altul
se cam plictisea să tot fie același
pentru toată lumea
însă
eu abia mă trezisem după o noapte albă
îmi atârnam zilele rămase până în 2016 pe sârmă
eram morocănos și cu slăbiciunile la vedere
atât de mult încât
l-am rugat să se oprească o vreme
chiar să devină eventual
în cazul acesta

băi ai grijă
știu că tu ești cel care cere fară să mai poată returna
iar eu am venit cu frumosul la tine
ceilalți aduc în sinea lor urâtul
și lumea asta unde crezi că totul se poate atârna la uscat
se poate răsturna într-o clipă

prietene degeaba răstorni ceea ce se poate răsturna
în bucătăria mea toate paharele sunt atât de pline
încât
te asigur că nu mai încape între ele
niciun gol