decorat în ordinul de cavaler pentru merite deosebite
în războiul cu el însuși
care mi-a recomandat să scap de roșul din obraji
pentru că nu se cuvine
mai ales la ora asta
să mă plimb prin oraș cu realitatea palmei complet la vedere
mai mult a ținut să-mi definească
cum întâmpină un bărbat adevărat
bătrânețea
și dintr-un gest de bună credință chiar a adus cu el defribilatorul
pentru a-mi resuscita în ultimul moment zâmbetul
care era pe punctul de a se opri din senin
pe o bancă din spatele blocului

l-am invitat lângă mine
a cerut o țigară
a tras un fum adânc și negru
apoi s-a întos spre rămășițele mele care se odihneau
și mi-a spus că el locuieste peste drum de parc
în clădirea aia mare cu gratii la ferestre
ca să nu intre cumva păsări cu pitici pe creier
și să îi tulbure lui micul dejun
l-am privit lung apoi am întrebat de ce poartă armură pe căldura asta
nu știu mi-a răspuns
poate din greșeală

după un timp
m-am ridicat de pe bancă și am plecat
lăsându-l să fumeze toată ziua