în fiecare zi de luni mă pregătesc să îmi vărs nervii pe cineva
fie că este un lucru obișnuit de care tu te-ai plictisit
de când umbli prin baruri
fie că este un abandon din naștere
care a supraviețuit de unul singur
mâncând din gunoaie

chiar nu contează
pentru că oricât aș fi de beat
simt imediat o zi de luni
străzile sunt neobișnuit de goale
automobilele s-au săturat de claxoane și preferă
să se arunce unele în altele
ca la coridă
crâșmele sunt educate până la refuz de pătimași ai cafelei cu rom
iar dacă ești puțin atentă chiar m-ai putea vedea
cum înjur isteric din mâna dreaptă
sau cum alerg dintr-o parte în alta a ceștii
doar doar vezi și tu mai departe de coincidență

e luni
și în fiecare luni mă înarmez cu răbdarea săracului
traversez în sens unic șoseaua de centură
privesc cu fuga în minte fetele care se plimbă cu provocarea
între coapse pe trotuar
uneori chiar mă surprind uitându-mă lung spre cururile lor
și atunci mă opresc
îmi fac crucea de necredincios pe piept
și îi mulțumesc mamei pentru cei șapte ani de acasă
în care am învățat cel mai mult
să tac!