când umbrele noastre cădeau pe capete
și drumurile deveniseră o sticlă de netrecut
nici măcar până la abc-ul din colț
unde fiecare al zecelea cinstit cobora să cumpere
un litru și o felie de pâine

știam până unde ni se vor prăbuși sufletele
știam în ce culoare trebuie să ne îmbrăcăm mâinile
vinovate de atâtea împușcături
cinstite
știam și nu ne păsa din absolut nicio parte a străzii
de ce ni se cerea să trăim și să murim
la fel

în fond tot ceea ce zboară se lasă doborât la un moment dat
de gloanțe sau de oboseală
nici nu mai contează dacă există sau nu
un punct anume de vedere

dar un lucru trebuie să înțelegeți
nici măcar soldați nu ne mai puteam intitula în condițiile astea
când zilele noastre umblau în stare avansată de ebrietate
cu părul aruncat în toate direcțiile
ca niște primitivisme cazate într-un hotel de cinci stele
unde fiecare al zecelea cinstit urca pe jos până în vârf
să împartă o așteptare și un litru
tuturor celor rămași
jos
în frig