seara
gustă din lacrimile sufletului
fiecare strop
prelins din petala trupului tău
impregnat cu nonșalanță venusiană
în lenjeria intimă a unui vis dezbrăcat

uneori
vreau să mângâi noaptea pe coamă
și s-alerg desculț pe champ elysee
sperând că vei înflori
ca pe aleea de la bastion
când ai lăsat doi fulgi de rouă
să-mi cadă pe buze
de-am simțit flăcări colorându-mi
toate globulele albe

aș vrea să dorm
dar simt parcă degetul tău
desenând conturul paharului
ce mai păstrează câteva liniuțe
de dom perignon
și cubul acela lucios de gheață
pe care l-ai prins între buze
lăsându-l să-mi lunece printre omoplați
până undeva spre calea lactee

poate zorii
îmi vor călca timid pe pleoape
vor tapeta interiorul albastru
cu valsul acelui sfârșit de noiembrie
plumburiu
când ne-am încălzit la umbra unui sărut
și m-am topit în lacrima depărtării
deși buzele sufletului
au rămas pe obrajii tăi aprinși
până târziu
când roua s-a transformat
în primii fulgi de zăpadă