privesc cerul
visele se-aprind la încheieturi
desfac nasturii cu mâna stângă
și pictez căluții-de-mare pe linia orizontului

acolo fluturii au versurile tale
tatuate pe glezne
cu rimă îmbrățișată
ca-n ultimul nostru dans
pe acolada unui răsărit

tu mi-ai împletit prima pereche de aripi
cu flori la butonieră
și m-am lăsat purtat de briza mării
spre laguna albastră din inima ta

uneori simt
deasupra
o pasăre de pradă
dornică să devoreze
orice vis
chiar din stadiu de larvă

„I believe I can fly
I believe I can touch the sky
I think about it every night and day
Spread my wings and fly away”

nu sunt superstițioasă
lipsa gravitației mă face să cred
imposibilul e un termen inventat
de cei cărora nu le-au crescut niciodată
aripi sub omoplați

în dimineața aceasta
soarele are cearcăne
încerc să-i înțeleg insomniile pictate în oranj

într-o alunecare abstractă de sentimente
emoțiile regăsesc drumul spre tine

brusc îmi amintesc
am mai învățat cândva imponderabilitatea
tu mi-ai implantat acele vise sub aripi

nu-i așa?

„I believe I can soar
I see me running through that open door
I believe I can fly…”

ioan grigoraș & liliana trif