unde peștii își curăță solzii și ies la plimbare
unul după celălalt
ca un șir indian carnivor peste care mai plouă uneori
așa cât să respire și ei
aici nu tac nici de verde
nici de altă culoare
pentru că aici este locul unde precizia este doar un pantof pierdut
în îmbulzeală
din acest motiv voi posta o fotografie
care să nu aibă legătură cu niciunul dintre voi
și fiecare să-și poate vedea liniștit
de zâmbetul lui

de aici îmi amintesc loviturile tatălui
și urletele mamei care îi spunea
nu acum în orele de liniște
vrei să vină poliția să ne amendeze?
fa-o după
spre seară când vecinii ascultă muzici din ale vremuri
fa-o treaz ca să-i simți durerea și să-i acoperi
umbra aia căzută pe jos

de aici din locul ăsta am tăcut cel mai mult
cu ochii deschiși
și totul nu era chiar atât de verde
pe cât îmi imaginam
că poate însemna astăzi
un NU!