au început nopțile
să fie aprinse
ca talpa iadului
de nu mai poți răcori
tâmpla unui gând
sub nicio streașină

degeaba încearcă Morfeu
s-acopere pleoapele
cu frunze de mac
și Artemis buzele
cu fructul oprit

azi Acheron
leagănă luntrea viselor
ca într-un vals vienez
când Dunărea este învolburată
și drumurile spre tine
inundate de primăveri

pe Cocytus
lacrimile s-au transformat în fulgi de nea
și s-au lipit de ferestre
ca magnoliile
în april

îmi umezesc ochii
în colțul parfumat al eșarfei
uitatată în poemul de ziua mea
și mi-e sete de buzele tale cruzi

în buzunar zornăie lugubru
câteva monede
sunt pentru Charon
să mă treacă Styxul
dincolo nu va sta nimic între noi