am răsturnat un munte de aplauze în fața ta
atent selecționată din o mie de fețe
apoi
după un timp nu foarte îndelungat
ți-am otrăvit obișnuitul
calm
aproape metodic aș spune
având în vedere dorințele tale ascunse pentru icoanele
purtate despletit
pe spatele cel mai greșit cu putință
al unui ospiciu
și da
trebuie să înțelegi că numai eu
iubesc asurzitor cu toate cele zece degete
fără lovituri de stat pe la granițele sufletului tău


așa încep la mine diminețile
cu tine din ce în ce mai goală în capul meu
cu degetele mele deșurubate până la os
și ridicate înaintea gurii
ca niște întrebări


și îți mai spun ceva așa pe scurt
am descoperit că în nopțile cu lună plină
când gândurile tale ies la suprafață
intrând într-un alt trup
eu
cu o indiferență de nedescris
umblu în zadar
din ce în ce mai singur
din ce în ce mai mic prin capilarele
vechiului tău corp