Noapte de toamnă târzie
sub un palid și trist lampadar
un bătrân scripcar cu vioara-i a umplut de suspine
inima-mi și piața pustie

demonicul mistral cu aripi vrăjite
trist menestrel cu scripca dogită
cânta despre o mireasă cu inima împietrită

arinii destoinici ostași de veghe mereu
se-nfioară la auzul cântecului abia șoptit
purtate de aripile-i negre
ecourile vrăjite se pierd în albi vălătuci de ceață
ca-ntr-un giulgiu împresoară turnul și piața
mușcând fără milă
din sufletu-mi pustiit

demonic mistral cu aripi vrăjite
trist menestrel cu scripca dogită
cruță rogu-te inima unui pribeag
ce-și caută pacea pierdută.