piatra se diluiază până la praf nu până la apă
e seacă
clepsidra din secerișul pietrei adapă
și timpul îl bagă în teacă
o clipă,
destul cât să mă-mpușc într-o aripă
și muribund de-alcoolemie
să simt a șanțului chimie

mă dezbrac de piatră ca de o zdreanță
în minte-mi curge vremea spre-napoi
copil fiind,
cutreieram prin ziua de apoi
și nu tăiam la orice orb chitanță