ai o stâncă și-o stea
în privire de obicei mă iubești ca o nătângă
portocale ies din roțile mașinii care trage un contur pe cer
acum sunt ceva de ronțăit pilotul strigă mamă dar zâmbește
el crede că e ceva filmat încet incert inert ca o înflorire
groaznică pedală
mulțumesc iubită mamă vine din rărunchi
tu cu un ruj ce mi-l bag în cartuș
alături de alte gloanțe
și te pot diversifica din lexeme în dilemă
tandră muză poezie
ai o stâncă și o stea
cumva
iertate principe
prin viața mea