Sus, priveliște bogată a colinei solitare.
Jos, câmpie croșetată cu o holdă verzulie,
Presărată cu maci roșii, fâlfâiri de ciocârlie,
Și gângănii ce au zoruri prin străfund de coridoare.

Vară îmi strecori șireato, fioruri prin toate cele!
Ai venit cu poale fine și desculțele picioare,
Pe cărări bătătorite cu alaiuri uimitoare,
Vers de păsări, armonie și iubiri ca în nuvele.

În zori îmi deșerți lumină, murmur, rouă prin grădină,
Și o boltă azurie, leneveală de vântoasă,
Ce-a uitat să șteargă praful de pe-o trestie poroasă;
Și îmi suni frunzele-n codru într-o fremătare lină.

Hai, așează-te pe-o rază, și rămâi la noi, acasă,
Să îți simt mireasma ierbii pusă-n brazde de o coasă.