port tricoul de la tine
numai așa mă mai recunosc
îmi umplu pântecele cu plușuri
nasc o planetă care se rotește invers
și tot mă simt grea
dar de ce să nu cred în minuni
când zeii năpârlesc
și doar pe ei îi mai pot vedea
să-mi spună cum cei vii încă umblă pe străzi

opresc alarma
îmi țin respirația
mă concentrez pe cercul roșu în pânza pe care ai inceput să o albești cândva
din ce în ce mai mic pe măsură ce timpul se dilată
sunt câinele pe care l-ai lovit
sunt iarba pe care ai călcat-o
I am your savior
împing împing cu toată ființa ta
în curând voi ajunge acolo
voi intra în gura marelui vierme
și voi vorbi limba fluturilor
pentru că singura certitudine este ștampila medicului
rotundă și roșie ca o dragoste