Frigul se năpustește cu vântul în rafale
Când iarna reînvie cu valuri de ninsoare
Ca să-și arate colții lovită de damblale
Și nu se lasă-nvinsă de razele de soare

O răzvrătire-a iernii în prag de primăvară
Care se-mpotrivește la fluxul energetic
Și care răbufnește în cea din urmă oară
Având alături gerul obraznic și bezmetic

E timpul de neliniști când trupurile noastre
Mai stau înfofolite în blănuri călduroase
Și când se teme lumea de-atâtea mari dezastre
Fără să bage-n seamă frigul ce intră-n oase

Dar este și-ncercarea atâtor reînvieri
Pe care n-o observă cei care nu gândesc
Și care n-au un mâine cum n-au avut un ieri
Pentru că nu le pasă de ce și cum trăiesc

De-aceea răbufnirea de frig și de ninsoare
Care-am trăit-o astăzi și-aș vrea s-o mai trăiesc
Este semnalul vieții sub razele de soare
Ce-n iarna viitoare aș vrea s-o reîntâlnesc