sunt atâtea începuturi în mine
câte posibilități există în tine
lungiți lângă un șemineu pe blănuri
indecente
imorale
vinul scânteie în pahare și aprinde
umbre de adolescenți care se fugăresc
se îmbrățișează peste pereții de lemn diafan
părul tău vibrează
e un cântec întreg care se răsfață la pieptul meu

(avem trupuri de cerneală
suntem slovele unei iubiri din altă lume
unde visele sunt ființe
cochetând cu ideea de piatră și timp curgând peste ea
aurore de lavandă veghează planeta rotită între
gând și fior
suflet și mister)

noaptea noastră a trecut
te-am condus spre ultimul sărut
din această iarnă

fumeg precum o cabană arsă
între brazii înzăpeziți