visul se confundă cu realitatea
priveam pe geam speranțe
că voi recunoaște zona
și după câteva semafoare
îmbrac unde mă aflu
îmi dorisem să fiu liber
și acum acest sentiment îmi juca feste
îmi dezbrăca șoaptele
de somnul de aseară
și o lua la fugă pe o alee
care ducea la un pod
spre o insulă de oameni impacientați
deoarece unii erau în ploaie de pași
iar alții cu orice preț opuși direcției
în care mergeam eu
dar armonia cuvintelor, mintea, sufletul
îmi spun toate că se exagerează pe tema asta
deschid paginile scenariului
care se termină cu
închide-mă te rog în vorbele inimii