am numărat plopii de pe marginea
drumului ce duce spre Siret
pe o parte și pe cealaltă
nu au ieșit la socoteală
fără soț

mai mult ca sigur
El nu a numărat
pe cei de pe drumul acesta

locuiam lângă școală
doar la doi pași
înăuntru intram la chef mare
preferam să trec pe lângă
și să mă opresc pe coclauri
la pădure
la scăldat
la ciugulit cireșe sau
alte roade ce începeau să dea în pârg

consecințele sunt ușor de-nchipuit

trecea norocul pe lângă mine
ca și trenul accelerat prin orice haltă
căci eu nu eram cocoșul din
„Punguța cu doi bani”

și acum sunt cocoș
un soi aparte
încă mai trec pe lângă noroc
pot să spun și noroace
în fiecare zi

sunt destui care
mă iau în căruță:

„norocul dumitale
e cu-o tufă mai la vale”

nu-i bag niciunde
nici măcar în seamă

cu răbdarea mea
de Fe
sper să mă mai atragă
norocul

speranța mea-i bazată pe realitate
vreau să spun
sunt convins că magnetul atrage pilitura
și ruginită

dau de naiba dacă
o să cresc mare cât un munte
sau dacă o să mă rătăcesc
prin Munții Metaliferi

bine-ar fi să fiu
magnetizat