poezii
v3
 

Agonia - Ateliere Artistice | Reguli | Mission Contact | Înscrie-te
poezii poezii poezii poezii poezii
poezii
armana Poezii, Poezie deutsch Poezii, Poezie english Poezii, Poezie espanol Poezii, Poezie francais Poezii, Poezie italiano Poezii, Poezie japanese Poezii, Poezie portugues Poezii, Poezie romana Poezii, Poezie russkaia Poezii, Poezie

Articol Comunităţi Concurs Eseu Multimedia Personale Poezie Presa Proză Citate Scenariu Special Tehnica Literara

Poezii Rom�nesti - Romanian Poetry

poezii


 


Texte de acelaşi autor


Traduceri ale acestui text
0

 Comentariile membrilor


print e-mail
Vizionări: 637 .



Doi bocanci aveam... - autor Aurora Luchian
poezie [ ]
Pamflet

- - - - - - - - - - - - - - - - - - - - - - - - -
de [Aurora.Luchian ]

2015-01-23  |     | 



Doi bocanci aveam. Ce-i drept, neperechi, ambii pe stângul,
Și din faptul ăst' mărunt, lumea îmi spune "Nătângul".
Unul, patruzeci și patru, celălalt, treizeci și opt,
Iar pielea ce a fost fină, stând în soare, s-a răscopt.

Alții n-am! Puteți să râdeți până veți muri subit!
Nu am casă, nu am masă, nu am bani nici de-un chibrit.
Baie fac într-o răstoacă, numai vara căci mi-e frig,
Și de foame cânt de jale pân' mă răsucesc covrig.

Straie am numai un rând. Cu spălatul lor, în fine...
M-ascund după un tufiș, lângă râu, chircit pe vine,
Și frec grabnic făr' săpun, furișat precum stau hoții,
Credeam că nu sunt văzut, dar una: "Und'ți-s chiloții?"

"I-a luat vântul, îi zic, (tresărind, jenat) și-i duse,
Și-un vlăjgan, golan ca mine, îi găsi, pe el îi puse,
Că era un amărât, ruinat de bancă, soață,
Dar fiind un număr mic și forțându-i i-a pus zdreanță!"

O fățarnică muierea... Eu o caut de chiloți?
Să umble ca și nudiștii, să-i expună și prin porți...
Of, nu m-ar lăsa în pace nici dacă m-aș închina
La Ierusalim vreo lună. Pe străzi viața-i tare grea!

Nu-i destul că un bocanc mi-a tocit unghia toată...
De azi o să-l schimb în stângul, când voi întâlni vreo cioată,
Să m-așez, că-i muncă grea, parcă-i lipit de picior,
Și-l târăsc și merg șontâc, de râde și-al meu fecior.

Spun smerit, aveam nevastă și un băiat minunat,
Însă-ngenuncheați de mine, că toți banii i-am fumat,
M-au zvârlit ca pe-o măsea ce te sâcâie cam tare,
Cu acești bocanci stângaci, înșfăcați la întâmplare.

Cauza, precis, nu-i fleac, de-am ajuns nomad pe drumuri,
Nevasta nu era rea, nici n-avea pretenții, fumuri;
Ci că orice ban trudit cu sudoare și răbdare,
Îi ardeam pe țigarete și-i lăsam fără mâncare.

Miercuri, foamea, mă-mboldise, dar și gerul mă ardea.
M-am foit pe ici, pe colo, intru într-o cafenea,
Și-l țintesc pe un desculț trăgând din țigări, (Eu canci!)
Și-i cedai pentr-o țigară, pe stângacii mei bocanci...

.  |










 
poezii poezii poezii poezii poezii poezii
poezii
poezii Casa Literaturii, poeziei şi culturii. Scrie şi savurează articole, eseuri, proză, poezie clasică şi concursuri. poezii
poezii
poezii  Căutare  Agonia - Ateliere Artistice  

Reproducerea oricăror materiale din site fără permisiunea noastră este strict interzisă.
Copyright 1999-2003. Agonia.Net

E-mail | Politică de publicare şi confidenţialitate

Top Site-uri Cultura - Join the Cultural Topsites!