asasin nemilos
privit din cer
poate chiar casap oficial
ce umple pământul cu hoituri
timpul
se împlântă
talaz după talaz
bătăi ale inimii -
vreun orologiu ancestral
uitat
ce secunda iubirea
să apuce toți -
și în bucata asta de spațiu
care mă mint că sunt eu
altfel cum m-ați putea vedea
și nicio lege nu-l condamnă

nu de durerea tăișului plâng
de nedreptate
mi se supra scorțează fața
copacii mor în picioare
iar lacrimile mele
mărgăritar de vorbe
orânduite -
eu cel adevărat -
înșirate la gâtul uitării
se fac smirnă
pe care o aprinde ochii voștri
balsam
să nu se simtă stricăciunea