agonia
romana

v3
 

Agonia - Ateliere Artistice | Reguli | Mission Contact | Înscrie-te
poezii poezii poezii poezii poezii
poezii
armana Poezii, Poezie deutsch Poezii, Poezie english Poezii, Poezie espanol Poezii, Poezie francais Poezii, Poezie italiano Poezii, Poezie japanese Poezii, Poezie portugues Poezii, Poezie romana Poezii, Poezie russkaia Poezii, Poezie

Articol Comunităţi Concurs Eseu Multimedia Personale Poezie Presa Proză Citate Scenariu Special Tehnica Literara

Poezii Romnesti - Romanian Poetry

poezii


 

Texte de acelaşi autor


Traduceri ale acestui text
0

 Comentariile membrilor


print e-mail
Vizionări: 1836 .



Parodie a la Vaslui
poezie [ ]

- - - - - - - - - - - - - - - - - - - - - - - - -
de [Laurone ]

2014-10-13  |     | 



Scrisoarea (de intenție) a III-a

La un semn, deschisă-i calea și pătrunde în baracă
Un bătrân atât de simplu, și aghezmuit oleacă.
-Tu ești Mircea?
-Se prea poate!
-Am venit ca să forez
Ca să dau aici de gaze și-apoi să le exploatez.
-Orice gând ai, împărate, și oricât ai investit,
Cât suntem pe prospectare, eu îți zic: „Bine-ai venit”!
Despre partea exploatării, însă, Doamne, să ne ierți.
Dar acum vei vrea cu lege și jandarmi ca să ne cerți!
Ori vei vrea negociere, să găsim cumva o cale
Să ne dai un leu și nouă, din profitul dumitale!
De-o fi una, de-o fi alta, ...ce-o pica și pentru noi..
Bucuroși, băgăm în pungă, că-i din gaz, că-i din noroi.
-Cum? Când lumea mi-e deschisă, a privi gândești că pot
Ca noi, ditamai Chevron-ul, să ne-mpiedicăm de-un ciot?
O, tu nici visezi, bătrâne, câți au vrut să stoarcă bani!
Toată floarea cea vestită: asiatici, africani,
Toți acei ce-aveau parcele unde am făcut foraje,
Au dat piept cu uraganul, cu-ale noastre utilaje.
La Pungești, Vaslui, văzut-ai câte tabere s-au strâns,
Ca să-mi steie înainte, ca și zidul neînvins!
Când văzui a lor mulțime, câtă frunză, câtă iarbă,
Cu o ură ne-mpăcată, mi-am șoptit atunci în barbă.
Am jurat ca, peste dânșii, să trec cu excavatoare,
Să le-nfig în bătătură utilaj de fracturare.
Și, de-a mea experiență, tu te aperi c-un toiag?
Și, cu-atâtea interese, să mă-mpiedic de-un moșneag?

-De-un moșneag, da, împărate, dar moșneagul ce privești
Nu e om de rând, el este vasluianul din Pungești.
Eu nu ți-aș dori vreodată să ajungi să bei cu noi.
Nici o Dunăre n-ajunge când ne tragem la butoi.
Mulți cercară, după vremuri, la băut, să ne descoasă,
Însă, n-au avut cu cine, i-am băgat pe toți sub masă!

Companii pe care lumea nu putea să le încapă
Au venit și-n țara noastră, după gaz, țiței sau apă
Și nu voi ca să mă laud, însă, până să înceapă,
Cum veniră, cum luară cea mai românească țeapă!
Tu te lauzi că,-n afară, piedici multe ți s-au pus.
Ce-i mâna pe ei în luptă, de-au țintit așa de sus?
Bani voiau mai mulți să smulgă și să bage-n buzunar,
O mărire-a redevenței căta orice-acționar..
Eu? Îmi apăr sărăcia și nevoile și neamul
Și nu vreau să-mi polueze mie nimeni râul, ramul.
N-avem gaze, dar iubirea de moșie e beton.
La nevoie, avem fasole. Alea gaze, măi Chevron!

P.S. Am postat și epigrame, dar văd ca sunt încă pe pagina mea, nu înțeleg de ce.

.  |










 
poezii poezii poezii poezii poezii poezii
poezii
poezii Casa Literaturii, poeziei şi culturii. Scrie şi savurează articole, eseuri, proză, poezie clasică şi concursuri. poezii
poezii
poezii  Căutare  Agonia - Ateliere Artistice  

Reproducerea oricăror materiale din site fără permisiunea noastră este strict interzisă.
Copyright 1999-2003. Agonia.Net

E-mail | Politică de publicare şi confidenţialitate

Top Site-uri Cultura - Join the Cultural Topsites!