am intrat în sediul băncii naționale
pentru a lichida contul
puținii bani pe care îi aveam acolo
aveau să mă ajute pentru câteva zile
să nu mai dârdâi

holul era oval și alb
parcă intrasem într-un ou
paznicul mă privea altfel din costumul care imita prost
siguranța
tipul din oglinda imensă în care mă uitam
și el mă privea altfel
hmm! i-am zis

ajuns la ghișeu întind formularul și spun dorința
mai că nu plâng nu știu de ce
tipa se uită o clipă pe hârtie tastează codul numeric
care mă ține în viață legat ca pe un balon
apoi îmi spune cu buzele ei de sărutat
nenumăratele oferte
proaspăt apărute pentru dumneavoastră ca o eczemă
mă trezesc că țip
nu mă interesează! moment în care
geamul care mă despărțea de ea se sparge
pereții se sfarmă lăsând fluturii giganți care m-au urmărit
și în dimineața asta să intre
pădurea de alarme începe să țiuie
apă fierbinte cade din tavan mă bucur
în sfârșit totul iese la iveală
paznicul se sparge aruncând în jur cioburi însângerate
de parcă ar fi înghițit la dejun o grenadă

dar iată le-am arătat eu lor
le-am învins sistemul surround
gheișa nu îmi mai analizează cererea
nici nu mai ține buletinul meu la frontieră
acum îmi pune o pătură pe umeri și mă plimbă prin curte
(părul ei îmi vine peste ochi îi pot vedea doar bărbia)
paznicul îmi aduce ca un eunuc suc și gustări delicioase
iar tipul din oglindă hârtia pe care scriu
mândru de grădina în care am ajuns
cu un dor dulceag pentru niște ochi
la care nu mai am acces

la care nu mai am acces
la care nu mai am acces!

mă trezesc din nou țipând dar nimic nu se mai sparge
doar păsările zboară
o vreme e liniște frig
totul e departe chiar și cana cu apă

este oricum mult mai bine