Valea Târnavei
și-a îmbrăcat rochia de seară
vegheată de luna argintie ce ține loc de lămpaș
odihnindu-mi oasele rupte
pe butucul de sub tufa de cununa maicii domnului
ascult cum întreg satul tace
furate de vraja momentului gândurile mele
tac și ele

pe uliță nici țipenie de om
din ușa bucătăriei
vocea familiară a crainicului
de la radio romania actualități
îl anunță pe Leonard Cohen
și al lui dans nemuritor
în curtea aureoleată
de lampadarul celest
merii și caișii se prind într-un vals ireal
sprijinit de gardul împodobit cu trandafiri sălbatici
un păr ascetic
contemplă scena
ridic paharul de vin și-l salut:
nu ești singurul singuratic de aici bătrâne

tata revine din vecini
cu un ulcior de lapte proaspăt
mâine dimineață o cană fierbinte
alături de o felie din plăcinta mamei
îmi va resuscita moralul
rebegit după o zi de tras la sapă.