Trenul se întoarce în gară aducându-mi mai aproape,
de inimă,
fostele iubite
probabil întâlnirea va fi destul de ciudată
să poți să le ai pe toate,
lângă tine,
în același timp.

O doamnă mă anunță că propriile sentimente
întârzie
datorită unui necunoscut
care a vrut să cunoască Raiul întinzându-se pe șine.

Trupu-mi devine o cușcă din care emoția nu poate să mai plece
viitorul din cafeaua preparată de dimineață
îl simt
îl înțeleg
este deja în mine.

Pentru această întâlnire
mi-am adus bagaj doar o bancă
toți se uită ciudat
sunt singurul muritor cu asemenea bagaj
ce nu știu ei
această
scândură
luată dintre blocuri
a stat între mine
și ele
când ne-am despărțit.

Le văd
cum coboară
una câte una
retrăiesc acele zile în care au plecat
tot la fel
rând pe rând
fără să mai privească în urmă
timpul
a trecut peste chipul lor
dar privirea este aceeași.

Vazându-ne
iară
împreună
Sfântul Petru deschide poarta.