agonia
romana

v3
 

Agonia - Ateliere Artistice | Reguli | Mission Contact | Înscrie-te
poezii poezii poezii poezii poezii
poezii
armana Poezii, Poezie deutsch Poezii, Poezie english Poezii, Poezie espanol Poezii, Poezie francais Poezii, Poezie italiano Poezii, Poezie japanese Poezii, Poezie portugues Poezii, Poezie romana Poezii, Poezie russkaia Poezii, Poezie

Articol Comunităţi Concurs Eseu Multimedia Personale Poezie Presa Proză Citate Scenariu Special Tehnica Literara

Poezii Romnesti - Romanian Poetry

poezii


 

Texte de acelaşi autor


Traduceri ale acestui text
0

 Comentariile membrilor


print e-mail
Vizionări: 4176 .



copacul vieții
poezie [ ]

- - - - - - - - - - - - - - - - - - - - - - - - -
de [floryhuz ]

2014-06-30  |     | 



embrion fiind simțeam cum mama își împreuna mâinile
tocindu-și genunchii de pietre și cântând cerului s-o cruțe
nocturnele în la minor îmi vindecau ochii încă neformați
mă așezam mai bine și citeam ziarul împreună cu tata
lumina divină străpungea pereții și adesea mă jucam cu razele ei
vecina asculta heavy metal și bunica bătea în țevi
eu îndesam cocoloașe de pâine în buricele degetelor
ca să crească mai repede să ies afară din mama
în iarna aceea era să mă înec cu bomboane
l-am văzut și pe moș John de la 7 cum căuta prin gunoaie

mama dormea cu burta în sus
noaptea puteam să văd stelele prin tavanul crăpat
cunoșteam toate galaxiile

acum nu mai știu nimic

oameni în alb care nu erau îngeri
m-au smuls cu furie din pântecul mamei
ea plângea, mă ținea strâns înăuntrul ei
și nu voia să îmi dea drumul
dar m-au obligat să plec
doar oamenii pleacă neîncetat
acasă, în clasă, la școală, spre stânga,
peste ocean, pe Lună, pentru totdeauna

nările mi s-au umplut de aer mucegăit
m-au spălat cu leșie și cu șampon expirat
m-au învelit în cârpe și m-au arătat lumii
mama plângea și se agita ca un fluture prins
au uitat-o pe masă împreună cu instrumentele lor ascuțite
au lăsat-o să arunce în noapte durerea și golul rămas
mama zâmbea tavanului cu sufletul scos

uneori mă întreb de ce cafeaua are gust de pământ
de ce-mi tremură buzele când Victor mă sărută cu urme de vânt
și de ce pe obraz curge apa aceasta sărată atunci când zâmbesc

poate atunci aș fi știut

acum sunt tot într-un pântec
viața e doar un pântec mai mare
și moartea e un pântec,
unul în care bunicul doarme cuminte

sunt prinsă aici, în cuvintele pe care mă tem să le spun
dar măcar eu nu o să rup cu tristețe din mine nici o bucată de carne
pe care în final s-o arunc lumii ca unui câine blând



.  |










 
poezii poezii poezii poezii poezii poezii
poezii
poezii Casa Literaturii, poeziei şi culturii. Scrie şi savurează articole, eseuri, proză, poezie clasică şi concursuri. poezii
poezii
poezii  Căutare  Agonia - Ateliere Artistice  

Reproducerea oricăror materiale din site fără permisiunea noastră este strict interzisă.
Copyright 1999-2003. Agonia.Net

E-mail | Politică de publicare şi confidenţialitate

Top Site-uri Cultura - Join the Cultural Topsites!