Pătrund zvonuri din natură,
Și-i atâta hărmălaie,
De se zăpăci pe zgură,
Și-o gânganie bălaie;
Că vara trecu prin grâne,
Lăsând dâră, fierbinți urme,
Iar în juru-i mult alai,
Fân cosit și flori, un Rai!
.
Dar și fructe aromate,
Bălți albastre, limpezite,
Triluri lungi de-naripate,
Cerul în cămăși scrobite,
Raze în rochițe fine,
Cu mișcări de balerine,
Și atât polen prin tei,
Plămădit parcă de Zei!
.
Atârnat de bolta castă,
Un nor alb, bulă de spumă;
Fascinat de lumea noastră,
S-a desprins, decis, să spună,
Că asemenea minune,
Numai vara o depune!
Și-n mirări s-a aplecat,
Până ce s-a destrămat!
.
Vara n-a plecat degrabă,
Și-a făcut o rânduială.
Dimineața-și pune salbă,
În păr, spice, cu migală;
Și cercei, ciucuri vărateci;
La brâu, trandafiri sălbatici,
Și în pași ușori de doamnă,
Se va plimba până-n toamnă!