În spatele zidului vremurile se schimbă
poarta
care stă mereu închisă
nu dă posibilitatea ochilor curioși
să pătrundă necunoscutul
este păzită de umbre.

Acolo
se decide
când trebuie să apară Soarele
când are voie Luna să se odihnească
când Diaconul poate să mai plângă
poziția Luceafărului pe cer
sau ce culori poate să cumpere
Pictorul pentru curcubeu.

Sfinții și îngerii joacă șah
cei care mută pionii
cel mai bine
pot să ierte păcatele muritorilor
Regele și Regina nu există
locul lor este gol
de când au fost trimiși în exil
de propriul popor.

Copacii stau la umbra florilor
nu au voie să crească
firele de rouă își caută iarba
păsările cântă aceeași partitură
doar bancă celor doi
nu s-a schimbat
este tot acolo
în parcul dintre blocuri.

Poetul
ignoră necunoscutul
din spatele zidului
clădindu-și propria realitate
cărămidă peste cărmidă
salvându-și,
astfel,
ieșirea dintre cuvinte.